Intalnirea mea cu avocatii

Am avut ca profesor in anul 2 de facultate un anume DT. Preda drepturile reale si obligatiile. Fusese judecator in materie civila si, spunea el, plecase in urma unor presiuni. Devenise avocat, unul de succes, si profesor universitar. Era plin de bani, un excelent teoretician, si un obisnuit al revistelor si editurilor de profil. Arata ca un soarece - inclusiv unul de biblioteca -, purta ochelari rotunzi - stil Rica Venturiano -, locuia in acelasi bloc cu maica-sa - asa umbla zvonul -, si a ajuns sa reprezinte tot ceea ce puteam uri mai mult.

Ca o paranteza va mai spun ca la facultatea de drept m-am dus in urma prea multelor filme si seriale americane cu avocati. Credeam ca totul se bazeaza pe inteligenta si retorica, pe abilitatea de a cauta si specula precedentul judiciar si ca nimic nu e mai placut decat sa-i prinzi pe baietii cei rai. Inainte de examen voiam sa ma fac procuror, dupa primul an, ma tenta ideea de avocatura, dupa cel de-al doilea - dupa intalnirea cu DT - nu-mi ramasese ca optiune decat consilierea juridica.

Cum am ajuns sa-l detest pe DT si lumea avocatilor? Avea DT niste vecini. Saraci, cum singur spunea. Si vecinii astia nu reuseau sa plateasca datoriile catre asociatie. Si din cauza asta toti aveau probleme cu apa. Asa ca ce si-a pus el in cap? Sa-i dea afara din bloc. Intr-un fel sau altul a reusit. Banuiesc ca asociatia prin intermediul lui i-a dat in judecata pentru datoriile respective si i-au executat silit. N-am sa uit insa satisfactia cu care ne-a spus la un curs, frecandu-si labutele, cat de fericit s-a simtit vazandu-i dormind la ghena...

Mi-am spus atunci: astia-s avocatii? Asta vreau sa devin? Un om fara scrupule si fara suflet? Ei bine, la 3 ani dupa terminarea facultatii, imi faceam intrarea in Barou, mai mult fortat de imprejurari, decat datorita unei chemari speciale. Nu m-am facut vinovat decat de un pacat - am incercat pe cat posibil sa-mi iau munca in serios in asa fel incat niciun client sa nu ma arate cu degetul dupa...

Insa reintalnirea cu avocatii a fost teribila... In primul rand pentru ca sunt cea mai mare adunatura (da, adunatura, nu adunare) de profitori! 90% din ei fac meseria asta doar pentru bani si dupa ce te-au agatat si te-au pus sa le achiti onorariul, devii imediat victima lor. Te vor infasura intr-o panza si te vor suge incet, de bani, precum paienjenii de viata.

Asta n-ar fi nimic daca nu te-ar insela dupa ce te-au jecmanit. Pentru ca de obicei mergi la un avocat dupa recomandari, dupa nume, dupa cunostinte. Si te-ai astepta sa fii linistit pt ca or sa faca treaba buna in locul tau. Doar sunt profesionisti, nu? In realitate, te injura cum ai inchis telefonul ca sa-i mai intrebi de dosarele lor, baga la loc dosarul in sertar sau in raft pana in preziua termenului sau nici macar atunci, imediat cum ai iesit din birou, actiunile le fac dupa modelele de doi lei pe care le gasesti in carti sau, mai rau, pe internet. Isi vorbesc de rau colegii, se ridica pe sine in slavi, isi plang de mila cand vine vorba de bani, gasesc zeci de pretexte ca sa nu se prezinte in dosarul tau, te lasa sa astepti cu orele prin sali, si chiar te vor convinge ca e spre binele tau.

Cand vei intreba despre bani, iti vor spune: "pentru inceput atata - nu spunem noi, asa ne cere Baroul" - si tu vei da, pentru ca ai nevoie de el, si el stie asta. Apoi termen de termen va adauga alti si alti bani onorariului initial. Va trage de dosar si de timp si de tine, pana vei ajunge sa te intrebi, "pentru ce l-am angajat p-asta?"

Si chiar asa, de ce l-ai angajat?
Pentru ca e competent? Ai avea o mare surpriza cat de putine (mai) stie, pentru ca tot 90% sunt habarnisti, sunt slab sau foarte slab pregatiti si absolut nepasatori...la urma urmelor e o meserie care se poate face si dupa ureche. Obligatia lui e de diligenta, nu de rezultat. Ce inseamna asta pentru un avocat? Ca tre sa ia banul si sa fie prezent, dar nu neaparat sa si castige!

Pentru ca are pile? Poate chiar are, dar asta nu inseamna ca le va folosi si-n dosarul tau. Care pentru tine e cel mai important din lume, dar pentru el e o alta uzucapiune, alta granituire, alta vatamare corporala. Cel mai comun si mai banal lucru din lume. Iar pentru genul asta de lucru, nu-ti pune nimeni pila!

Pentru ca stie cui sa dea? Toti stiu! Teoretic dai judecatorului sau membrilor completului de la ultima cale de atac. DAR, pentru ca e un mare DAR, nu ai si nu trebuie sa ai garantia ca plata se si efectueaza. De cele mai multe ori banii aia suplimenteaza onorariul avocatului respectiv, iar in caz de infrangere, vei auzi urmatoarea propozitie, pe care o vei crede fara nicio problema: "Alalalt a dat mai mult!"

Pentru ca are nume? Asta ar fi un argument. Daca are nume e vechi, e profesionist, stie meserie si il cunosc judecatorii. Dar atentie, cand alegi un avocat cu nume, asigura-te ca avi o cauza suficient de importanta si un onorariu gras pregatit, astfel incat sa nu negociezi doar cu el, ci sa te si reprezinte personal, nu prin trepadusii din jurul lui. Nu ca printre ei nu ar fi si cativa care stiu meserie, dar aminteste-ti, te-ai dus la un avocat cu renume!

Cam asta a fost intalnirea mea cu avocatii. Socanta, precum o intalnire de gradul 3 sau 4 cu o alta specie. O specie infecta, insensibila si profitoare. O mare adunatura de incompetenti pulhavi si lacomi, smecheri si barfitori pana la Dumnezeu, invidiosi si parsivi, total afoni la principiile dupa care legea lor - aia a avocatilor - spune ca ar trebui sa-si desfasoare meseria...

(va urma...chiar si pe subiectul asta...)