sâmbătă, 26 aprilie 2008

COMUNICAT IMPORTANT PENTRU TARA!

Urmariti-ne:
in curand se va lansa
GHERILA VIRTUALA.

Mai sunt doar cateva zile!

joi, 24 aprilie 2008

Exceptia de incompetenta materiala

O sa-mi ziceti ca am facut o obsesie, dar parca deja baietii si fetele astea mi-o fac in mod special.
Cineva asteapta emiterea dispozitiei - titlu de despagubire de la Comisia Centrala. Sunt facute expertizele de vreme buna. Numai dispozitia nu vine. Persoana decide sa dea in judecata statul, prin Comisia Centrala, asa cum scrie la lege. Conform art 20 din Titlul VII al Legii 247/2005 competenta e Curtea de Apel, Sectia
de Contencios Administrativ.
Face actiunea (o obligatie de a face), o depune, trec 3 termene, se administreaza probele si in ziua judecatii, instanta pune in discutie din oficiu: exceptia necompetentei materiale. Motivarea? Art 19 din Titlul VII al Legii 247/2005 prevede ca judecata privitoare la dispozitiile Comisiei centrale se face conform Legii Contenciosului Administrativ. Spun: de acord, si le-am indeplinit: avem plangere prealabila, avem raspunsul...si mai avem si competenta speciala prevazuta de art 20 din acelasi Titlu VII. Instanta ramane in pronuntare. Evident, admite exceptia si declina competenta in favoarea ... Judecatoriei (sic!)

Or, Judecatoria - spun asta pentru profani - nu are nicio atributie in ceea ce priveste Contenciosul Administrativ! Doar Sectiile specializate ale Tribunalelor, ale Curtilor de Apel si ale Inaltei Curti.

Cum e posibil ca doi judecatori ai unei Curti de Apel, membrii ai unui complet specializat de contencios administrativ sa invoce prevederile Legii 554/2004 si sa trimita dosarul la judecatorie? Cum sa fii atat de nesimtit si/sau incompetent? Pentru ca personal, in astfel de cazuri in care judecatorii nu mai au nicio treaba cu justitia, imi vine sa le pun numele pe postere si sa le afisez prin oras, pentru ca justitiabilii ajunsi in fata lor sa poata spune si ei:
- Doamna presedinta, onorat complet, subsemnatul Cutare, reclamant/parat in cauza cu nr. invoc fata de dvs EXCEPTIA DE INCOMPETENTA (MATERIALA)! Sa-i judece altcineva, cineva care are chef, spre exemplu!

vineri, 18 aprilie 2008

Judecatorii si motivarea hotararilor

Conform dispozitiilor de proedura civila hotatarile judecatoresti trebuie motivate in termen de 30 de zile de la pronuntare. Stiti ce-i lpseste insa acestei prevederi? Sanctiunea!
Astfel:

Tribunalului Bucuresti, Sectiei a IV-a civile i-a luat 9 luni pentru motivarea si comunicarea hotararii. Din octombrie 2006, pana in iulie 2007. Am inteles ca nu sunt singurul.

Judecatoria Ploiesti mi s-a pronuntat intr-un dosar in mai 2007. Hotararea nu este redactata nici la momentul de fata. Daca Tribunalul Bucuresti, dupa 3 cereri de redactare de urgenta a procedat la motivarea hotararii, alte 3 cereri de redactare de urgenta adresate Judecatoriei Ploiesti, au ramas fara niciun rezultat. Am inteles ca nici aici nu-s singurul.

Tribunalul Ialomita, s-a pronuntat in mai 2007. Hotararea s-a redactat in ianuarie 2008. Si lista poate sa continue, o completati dvs dupa propria experienta.

Eu am redat doar 3 cazuri personale, care mi s-au parut exagerate.

Judecatorii si CEDO (partea 1)

CEDO. Acest cuvant mirific datator de frisoane. Ah, nu va inchiputi ca vreun judecator nu doarme noptile pentru a se pune la curent. Doamne fereste! Se fac informari prin sedinte, se mai da un comunicat, mai motiveaza avocatii, si uite asa, dupa ureche, cum necum, se aplica CEDO si pe la noi. (Frisoane da CEDO si celor care tind sa devina judecatori. Daca luati listele celor care concureaza direct pentru posturile in magistratura, o sa vedeti ca majoritatea notelor de 2 si de 3 sunt in dreptul examenului din practica CEDO! Si nu trebuie sa mire pe nimeni)

Hilar si tragic totodata este faptul ca nici macar ceea ce se aplica din CEDO nu se aplica cum trebuie.

De exemplu, art 6 alin1 din CEDO: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege [...]. " Ce s-a inteles din asta? Printre altele ca procesele nu mai pot sa dureze la infinit. Ca vine CSM-ul in control si se lasa cu sanctiuni. Astfel juzii staruie in judecarea rapida a cauzelor. Cand se apropie anul, deja se intra in vrie. Orice cerere de suplimentare de probe, orice cerere suplimentara cauzatoare de amanare sau mai stiu eu ce,
ii face sa-si iasa din sarite.

Am ajuns insa pana acolo incat mi s-a respins refacerea unei expertize in care nu se raspunsese la nicio obiectiune incuviintata de instanta. Mai mult, desi instanta dispusese ca experta sa se deplaseze la fata locului cu convocarea partilor, aceasta a efectuat expertiza acasica, fara nicio convocare, dupa 3 termene de la formularea si incuviintarea obiectiunilor! Mai precis, a depus-o abia cand i s-a pus in vedere ca va fi amendata. Cu toate acestea, instanta mi-a spus ca nu se mai impune refacerea expertizei pentru ca dosarul ...dureaza de prea mult timp! Mi-a stat mintea in loc.

In alt dosar, in care intrasem in locul unui alt avocat care-l facuse varza, am cerut suplimentarea probatoriului in sensul abilitarii noastre prin incheierea de sedinta pentru a obtine o serie de inscrisuri. Luata pe neasteptate, instanta mi-a incuviintat cererea, dupa care a inceput sa se lamenteze ca dosarul va dura prea mult, pentru ca cei de la arhivele nationale raspund greu! Mi-am permis sa-i amintesc ca interesul major consta in solutionarea temeinica si legala a cauzei si nu atat intr-o procedura rapida si sumara. Replica instantei fost: lasa ca stiu eu ca 6 luni nu vom vedea actele alea, dosarul e acum la mana dvs. iar noua iar o sa ne faca CSM-ul scandal. Noroc ca partea mea avea pile la Arhive si am obtinut inscrisurile in cateva zile, astfel ca "onorata" a scapat de prezumtiva sanctiune...

Oricum, e foarte simpatic cu CEDO. Am formulat la un moment dat o actiune in pretentii cu privire la un imobil expropriat si pentru care nu se platisera despagubiri invocand mai multe spete de la CEDO, printre care si Yagtzilar vs Grecia, unde Curtea Europeana statuase ca actiunile care au ca obiect plata despagubirilor rezultate din exproprieri nu pot fi considerate prescrise. Judecatoarea a ramas masca. Mi-a spus chiar in sedinta de judecata ca ea n-a vazut asa ceva in viata ei. Mai mult, termen de termen a intrebat partea adversa daca si-a formulat un punct de vedere scris cu privire la actiunea mea. Dupa fiecare raspuns negativ al juristei, i se putea citi dezamagirea pe chip...

Dupa actiunea aceasta insa, am mai introdus cateva avand ca obiect pretentii folosindu-ma de speta Raicu vs Romania. Au nimerit la aceeasi judecatoare. Mi-a cerut sentinta. La termenul urmator i-am depus-o. A rasfoit-o ingandurata si a zis:

(GHICITI CE-A ZIS?)


- "Instanta invoca din oficiu exceptia de necompetenta materiala..."

joi, 17 aprilie 2008

Raspuns la doua cereri

1. Mi s-au solicitat nume. Le voi da! Insa va mai cer putintica rabdare. Trebuie sa intelegeti ca asa avocat cum sunt risc destul de multe. Si nu atat legat de persoana mea, cat mai ales legat de soarta clientilor mei. Dar, cu toate aceste riscuri, vor fi si nume si locatii, pentru ca e prea de tot cu unii din facatorii nostrii de justitie.

2. Mi s-a solicitat si o adresa pentru mailuri private. O postez aici:

avocatinromania@yahoo.com

Va astept cu interes mailurile.

miercuri, 16 aprilie 2008

Fotbal cu dosarele justitiabililor

Da, fotbal. Si se joaca pe contre.

Esti judecator? Nu stii ce pronuntare sa dai? Vrei pur si simplu sa mai golesti lista de sedinta? Sa tragi de timp? Sa-ti bati joc de oamenii care vin in fata ta cautandu-si dreptatea? Foarte simplu: invoci din oficiu o exceptie de necompetenta, ramai in pronuntare pe ea, o admiti si-ai scapat. Fraierii fac recursuri, sau se face vreun conflict negativ de competenta, merge dosarul la instanta superioara, si uite asa s-au mai dus cateva luni. Daca ai bafta la intoarcere, cu repartizarea aleatorie, nu mai pica tot la tine. Avocatii n-or sa se supere prea tare pentru ca fac rost de un onorariu nou. Toata lumea e multumita, mai putin justitiabilii. Dar cui ii pasa de astia? Daca in loc sa stea acasa, vin sa umple salile de judecata asa le trebuie! Sa se invete minte!

Asta ar fi reteta. Probleme nu-s atunci cand exceptia e chiar intemeiata si ai evitat asa vreo desfiintare sau vreo casare, ci atunci cand baietii te trimit la plimbare cand ti-e lumea mai draga. De ce? Pentru ca n-ai ce sa le faci! E adevarat, pe unde-mi desfasor eu activitatea am dat si de 2 judecatori care si-au respins propriile exceptii de necompetenta. M-au convins cu asta ca nu erau lamuriti, dar erau interesati de speta. Restul insa, daca au invocat-o, poti sa stai si-n cap, ca e deja admisa!

Unele dintre ele, frizeaza ridicolul si penibilul! Un specimen de la o Judecatorie dupa ce s-a scarpinat in cap vreo 4 termene incercand sa isi dea seama ce sa faca intr-o anulare a unei hotarari emise in baza Legii 112/1995, a sfarsit prin a invoca din oficiu si a admite o exceptie de necompetenta materiala. In opinia lui de jude bine pregatit cauza era de competenta...Sectiei de Contencios a Tribunalului! Te doare mintea, nu alta! Pana si arhivara de la Tribunal a rama muta cand a vazut obiectul dosarului! Una peste alta insa, desteptului cu pricina ( la un moment dat ii voi da si numele!) ia luat vreo 6 luni sa-si motiveze hotararea, a mai durat o luna sa ajunga la Tribunal, acolo am invocat noi necompetenta, a mai durat si-aici vreo 3 luni motivarea, astfel ca dupa un an si mai bine, dosarul abia a ajuns la Curtea de Apel pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.

Dar asta nu e nimic. Mi-au venit niste clienti pentru a le redacta o cerere catre CEDO care au trait ceva si mai fain. S-au judecat vreo 10 ani cu fostul proprietar al unui imobil cumparat de ei in baza aceleiasi Legi 112/1995. Din astia 10 ani, ultimii 3 i-au petrecut intre Curtea de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie, deoarece judecatorii isi tot pasau competenta. Aia materiala, ca de restul, nu mai poate fi vorba. Ce se intamplase? Dupa o casare cu trimitere, dosarul ajunge la Curtea de Apel. Aici este solutionat apelul in favoarea clientilor mei, astfel ca reclamantii formuleaza recurs. Recursul este inregistrat la ICCJ in 2005. In acelasi an 2005, se modifica Codul de procedura civila. Astfel, dupa vreo 6 termene in care sincer nu stiu ce s-a intamplat, ICCJ isi declina competenta in favoarea aceleiasi Curti de Apel. Dosarul pleaca inapoi si este inregistrat la CAp-ul respctiv. Care la randul ei, isi declina competenta in favoarea ICCJ. Suntem deja in 2006. Dosarul pleaca iar, cu clientii mei dupa el. La ICCJ se judeca conflictul de competenta. Evident, cei de la ICCJ nu si-au dat singuri suturi in fund. Au decis ca CAp tre sa judece. Dosarul a plecat iar. A venit si primavara lui 2007. Abia in octombrie 2007 s-a judecat si recursul. Solutia nu mai conteaza.

Durata insa da: 3 ani pentru "identificarea" instantei competente e un argument foarte solid pentru dovedirea incalcarii art 6 din CEDO!

Dar ce le pasa lor?Dupa CEDO, statul plateste. De la buget. Adica din taxele si impozitele noastre. Acelasi loc din care isi iau si juzii lefele alea groase de "fotbalisti" cu dosare!

(va urma)

luni, 14 aprilie 2008

Introducere

Conform dispozitiilor legale, judecatorii sunt inamovabili si independenti. Asta inseamna ca nu pot fi trasi la raspundere pentru hotararile pe care le dau si nu dau depind de niciun alt organ al statului. In teorie e foarte corect, judecatorii au nevoie de aceste atribute pentru a infaptui actul de justitie fara sa se teama de consecinte. Din nefericire, insa, ei se folosesc de aceste privilegii ale meseriei, pentru a face tot ce-i taie capul, pentru a-si rotunji conturile si cercul de prieteni, fara sa se teama de consecinte.

Parsivenia acestor personaje e atat de mare incat au invatat pana unde sa mearga spunandu-ti in fata ce si cum, fara a putea fi acuzati de ante-pronuntare - ceea ce ar conduce la o recuzare - sau de alte minunatii.

In fata unui complet de recurs, in timp ce faceam critica pentru nelegalitate a unei Decizii a Tribunalului, presedinta completului m-a intrerupt si m-a intrebat: Dumneavoastra ce-ati face daca ati fi in locul meu si v-ati auzi criticand in felul asta Tribunalul? Intrebarea era retorica, asa ca mi-am continuat pledoaria, stiind insa din acel moment care va fi pronuntarea. Corb la corb, nu-si scoate ochii.

Da asta nu e tot, pentru ca plecasem de la inamovabilitate si independenta, sa spunem si faptul ca o mare parte din judecatori, aflati sub influenta filmelor americane, confunda sala de judecata cu propria lor tarla. La Judecatoria Sectorului 5 din Bucuresti, este un complet unde se aplica niste reguli personale ale judecatorului, in completarea celor din procedura civila, pe care probabil, domnul magistrat le-a gasit cam lacunare pentru gustul dumnealui. Nu-i vorba, pe banca avocatilor se gasesc in scris regulile respective, asa ca ai timp sa te documentezi pana cand instanta isi face grandioasa aparitie. Inainte de a nota vreo lista sau de a face vreun pas in judecarea pricinilor, judecatorul cu pricina, va avertiza din nou sala cu privire la regulile sale si sanctiunile pe care le va lua in caz de nerespectare a acestora...

Si nu e singurul. Pe vremuri, Presedinte de Tribunal, acum doar judecator de Curte, exista o cucoana care folosea mereu aceasta sintagma: in sala MEA de tribunal nu se face asta, sau asta, sau astalalta. la Curte nu-si mai permite decat sa tipe, cum ii era obiceiul, sala fiind acum A LOR si nu A EI! Macar atat!

Multi purtatori de roba si bavetica mov confunda sala cu birtul sau cu stadionul. Era un specimen la un tribunal pe care-l vizitam foarte des, vesnic beat, si vesnic fericit. Colegul de complet ii sufla in litigiile de munca ce trebuie sa spuna, ce probe sa dispuna, sau ce pronuntare sa dea. In civile, unde era singur, sedinta dura de trei ori mai mult si era circul total. Un coleg de breasla, mai in varsta, mi-a povestit la un moment dat cum l-a abordat si i-a oferit o spaguta ca sa-i dea o pronuntare cum trebuie intr-o contestatie pe legea 10. Omul a fost de acord si a cerut numele contestatorului. Avocatul a insistat ca judele sa-si noteze dosarul, insa pana la urma s-a multumit sa-i spuna doar numele partii. Un anume Ionescu. Judele a luat banu', s-a dus in birou si s-a pronuntat. A doua zi, aocatul meu s-a dus sa verifice rezultatul investitiei si l-a luat cu lesin. Judele ii respinsese contestatia. L-a asteptat pe hol si i-a cerut explicatii. Judele, i-a zis: Bey, esti nebun? I-am admis. Ionescu, nu? Da, Ionescu, doar ca pe lista erau doi, iar printre aburii de alcool, judecatorul il nimerise pe celalalt!

Legende, nu? Asa o sa-mi spuneti. Nu poate fi adevarat. Nici eu n-as crede daca n-as fi trait, vazut si auzit cu ochii si urechile mele...

In incheierea acestei "introduceri" sa va mai spun una. Ma judec la un complet de recursuri in care aveam maxima incredere cu un avocat span, de prin provincie. Slab, foarte slab, dar cu glumite-n program. Instanta ramane-n pronuntare. A doua zi, constat ca s-a amanat pronuntarea. Nedumerit ies la o tigara si sunt acostat de un alt coleg de breasla care ma intreaba: Ce pronuntare ti-au dat? Ca am una la fel la ei si sunt curios de solutie. Zic: s-a amanat o saptamana pronuntarea. Ai aranjat ceva? zice el. Nu, zic eu. Cum sa fac asa ceva? Atunci a aranjat alalalt, zice el. Alalalt? Esti nebun? Distrusul ala? Distrusul ala, zice colegul meu, a fost coleg si prieten bun cu presedinta de complet atunci cand aceasta era avocata in acelasi orasel de provincie! evident am pierdut. evident, colegul meu de breasla, care nu se judeca cu prieteni de-ai judecatoarelor, a castigat. Pentru ca avea dreptate. evident, fiind recurs nu mai aveam nimic de facut. La cateva zile dupa, m-am intalnit cu presedinta de complet pe strada. Cum o cunosteam, am rugat-o sa-mi explice si mie cum se face ca acelasi complet, da in spete similare doua solutii diferite. La care ea mi-a raspuns: domne, intelege si tu. Ala mi-era prieten. M-a ajutat pe vremuri. Nu puteam sa-l refuz. Intelege si tu.

eu inteleg, i-am zis. dar clientului meu cine ii explica?

(va urma)

PAI (prima insemnare, de bun venit)

pai, avem un jude in romanica, un jude de serviciu si numai stiu eu ce.
pai, avem mai multe notite despre justitia in romania de dincolo de "bara", poate ar fi bine sa avem si o opinie de dincoace de ea.
pai, asta e blogul unde, cu cinism, sau nu, o sa incercam sa nu mai radem cu facatorii de justitie (judecatori, procurori, avocati, juristi), ci de ei, pentru ca merita!
pai, sa-i dam drumul!