Fotbal cu dosarele justitiabililor

Da, fotbal. Si se joaca pe contre.

Esti judecator? Nu stii ce pronuntare sa dai? Vrei pur si simplu sa mai golesti lista de sedinta? Sa tragi de timp? Sa-ti bati joc de oamenii care vin in fata ta cautandu-si dreptatea? Foarte simplu: invoci din oficiu o exceptie de necompetenta, ramai in pronuntare pe ea, o admiti si-ai scapat. Fraierii fac recursuri, sau se face vreun conflict negativ de competenta, merge dosarul la instanta superioara, si uite asa s-au mai dus cateva luni. Daca ai bafta la intoarcere, cu repartizarea aleatorie, nu mai pica tot la tine. Avocatii n-or sa se supere prea tare pentru ca fac rost de un onorariu nou. Toata lumea e multumita, mai putin justitiabilii. Dar cui ii pasa de astia? Daca in loc sa stea acasa, vin sa umple salile de judecata asa le trebuie! Sa se invete minte!

Asta ar fi reteta. Probleme nu-s atunci cand exceptia e chiar intemeiata si ai evitat asa vreo desfiintare sau vreo casare, ci atunci cand baietii te trimit la plimbare cand ti-e lumea mai draga. De ce? Pentru ca n-ai ce sa le faci! E adevarat, pe unde-mi desfasor eu activitatea am dat si de 2 judecatori care si-au respins propriile exceptii de necompetenta. M-au convins cu asta ca nu erau lamuriti, dar erau interesati de speta. Restul insa, daca au invocat-o, poti sa stai si-n cap, ca e deja admisa!

Unele dintre ele, frizeaza ridicolul si penibilul! Un specimen de la o Judecatorie dupa ce s-a scarpinat in cap vreo 4 termene incercand sa isi dea seama ce sa faca intr-o anulare a unei hotarari emise in baza Legii 112/1995, a sfarsit prin a invoca din oficiu si a admite o exceptie de necompetenta materiala. In opinia lui de jude bine pregatit cauza era de competenta...Sectiei de Contencios a Tribunalului! Te doare mintea, nu alta! Pana si arhivara de la Tribunal a rama muta cand a vazut obiectul dosarului! Una peste alta insa, desteptului cu pricina ( la un moment dat ii voi da si numele!) ia luat vreo 6 luni sa-si motiveze hotararea, a mai durat o luna sa ajunga la Tribunal, acolo am invocat noi necompetenta, a mai durat si-aici vreo 3 luni motivarea, astfel ca dupa un an si mai bine, dosarul abia a ajuns la Curtea de Apel pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.

Dar asta nu e nimic. Mi-au venit niste clienti pentru a le redacta o cerere catre CEDO care au trait ceva si mai fain. S-au judecat vreo 10 ani cu fostul proprietar al unui imobil cumparat de ei in baza aceleiasi Legi 112/1995. Din astia 10 ani, ultimii 3 i-au petrecut intre Curtea de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie, deoarece judecatorii isi tot pasau competenta. Aia materiala, ca de restul, nu mai poate fi vorba. Ce se intamplase? Dupa o casare cu trimitere, dosarul ajunge la Curtea de Apel. Aici este solutionat apelul in favoarea clientilor mei, astfel ca reclamantii formuleaza recurs. Recursul este inregistrat la ICCJ in 2005. In acelasi an 2005, se modifica Codul de procedura civila. Astfel, dupa vreo 6 termene in care sincer nu stiu ce s-a intamplat, ICCJ isi declina competenta in favoarea aceleiasi Curti de Apel. Dosarul pleaca inapoi si este inregistrat la CAp-ul respctiv. Care la randul ei, isi declina competenta in favoarea ICCJ. Suntem deja in 2006. Dosarul pleaca iar, cu clientii mei dupa el. La ICCJ se judeca conflictul de competenta. Evident, cei de la ICCJ nu si-au dat singuri suturi in fund. Au decis ca CAp tre sa judece. Dosarul a plecat iar. A venit si primavara lui 2007. Abia in octombrie 2007 s-a judecat si recursul. Solutia nu mai conteaza.

Durata insa da: 3 ani pentru "identificarea" instantei competente e un argument foarte solid pentru dovedirea incalcarii art 6 din CEDO!

Dar ce le pasa lor?Dupa CEDO, statul plateste. De la buget. Adica din taxele si impozitele noastre. Acelasi loc din care isi iau si juzii lefele alea groase de "fotbalisti" cu dosare!

(va urma)