luni, 14 aprilie 2008

Introducere

Conform dispozitiilor legale, judecatorii sunt inamovabili si independenti. Asta inseamna ca nu pot fi trasi la raspundere pentru hotararile pe care le dau si nu dau depind de niciun alt organ al statului. In teorie e foarte corect, judecatorii au nevoie de aceste atribute pentru a infaptui actul de justitie fara sa se teama de consecinte. Din nefericire, insa, ei se folosesc de aceste privilegii ale meseriei, pentru a face tot ce-i taie capul, pentru a-si rotunji conturile si cercul de prieteni, fara sa se teama de consecinte.

Parsivenia acestor personaje e atat de mare incat au invatat pana unde sa mearga spunandu-ti in fata ce si cum, fara a putea fi acuzati de ante-pronuntare - ceea ce ar conduce la o recuzare - sau de alte minunatii.

In fata unui complet de recurs, in timp ce faceam critica pentru nelegalitate a unei Decizii a Tribunalului, presedinta completului m-a intrerupt si m-a intrebat: Dumneavoastra ce-ati face daca ati fi in locul meu si v-ati auzi criticand in felul asta Tribunalul? Intrebarea era retorica, asa ca mi-am continuat pledoaria, stiind insa din acel moment care va fi pronuntarea. Corb la corb, nu-si scoate ochii.

Da asta nu e tot, pentru ca plecasem de la inamovabilitate si independenta, sa spunem si faptul ca o mare parte din judecatori, aflati sub influenta filmelor americane, confunda sala de judecata cu propria lor tarla. La Judecatoria Sectorului 5 din Bucuresti, este un complet unde se aplica niste reguli personale ale judecatorului, in completarea celor din procedura civila, pe care probabil, domnul magistrat le-a gasit cam lacunare pentru gustul dumnealui. Nu-i vorba, pe banca avocatilor se gasesc in scris regulile respective, asa ca ai timp sa te documentezi pana cand instanta isi face grandioasa aparitie. Inainte de a nota vreo lista sau de a face vreun pas in judecarea pricinilor, judecatorul cu pricina, va avertiza din nou sala cu privire la regulile sale si sanctiunile pe care le va lua in caz de nerespectare a acestora...

Si nu e singurul. Pe vremuri, Presedinte de Tribunal, acum doar judecator de Curte, exista o cucoana care folosea mereu aceasta sintagma: in sala MEA de tribunal nu se face asta, sau asta, sau astalalta. la Curte nu-si mai permite decat sa tipe, cum ii era obiceiul, sala fiind acum A LOR si nu A EI! Macar atat!

Multi purtatori de roba si bavetica mov confunda sala cu birtul sau cu stadionul. Era un specimen la un tribunal pe care-l vizitam foarte des, vesnic beat, si vesnic fericit. Colegul de complet ii sufla in litigiile de munca ce trebuie sa spuna, ce probe sa dispuna, sau ce pronuntare sa dea. In civile, unde era singur, sedinta dura de trei ori mai mult si era circul total. Un coleg de breasla, mai in varsta, mi-a povestit la un moment dat cum l-a abordat si i-a oferit o spaguta ca sa-i dea o pronuntare cum trebuie intr-o contestatie pe legea 10. Omul a fost de acord si a cerut numele contestatorului. Avocatul a insistat ca judele sa-si noteze dosarul, insa pana la urma s-a multumit sa-i spuna doar numele partii. Un anume Ionescu. Judele a luat banu', s-a dus in birou si s-a pronuntat. A doua zi, aocatul meu s-a dus sa verifice rezultatul investitiei si l-a luat cu lesin. Judele ii respinsese contestatia. L-a asteptat pe hol si i-a cerut explicatii. Judele, i-a zis: Bey, esti nebun? I-am admis. Ionescu, nu? Da, Ionescu, doar ca pe lista erau doi, iar printre aburii de alcool, judecatorul il nimerise pe celalalt!

Legende, nu? Asa o sa-mi spuneti. Nu poate fi adevarat. Nici eu n-as crede daca n-as fi trait, vazut si auzit cu ochii si urechile mele...

In incheierea acestei "introduceri" sa va mai spun una. Ma judec la un complet de recursuri in care aveam maxima incredere cu un avocat span, de prin provincie. Slab, foarte slab, dar cu glumite-n program. Instanta ramane-n pronuntare. A doua zi, constat ca s-a amanat pronuntarea. Nedumerit ies la o tigara si sunt acostat de un alt coleg de breasla care ma intreaba: Ce pronuntare ti-au dat? Ca am una la fel la ei si sunt curios de solutie. Zic: s-a amanat o saptamana pronuntarea. Ai aranjat ceva? zice el. Nu, zic eu. Cum sa fac asa ceva? Atunci a aranjat alalalt, zice el. Alalalt? Esti nebun? Distrusul ala? Distrusul ala, zice colegul meu, a fost coleg si prieten bun cu presedinta de complet atunci cand aceasta era avocata in acelasi orasel de provincie! evident am pierdut. evident, colegul meu de breasla, care nu se judeca cu prieteni de-ai judecatoarelor, a castigat. Pentru ca avea dreptate. evident, fiind recurs nu mai aveam nimic de facut. La cateva zile dupa, m-am intalnit cu presedinta de complet pe strada. Cum o cunosteam, am rugat-o sa-mi explice si mie cum se face ca acelasi complet, da in spete similare doua solutii diferite. La care ea mi-a raspuns: domne, intelege si tu. Ala mi-era prieten. M-a ajutat pe vremuri. Nu puteam sa-l refuz. Intelege si tu.

eu inteleg, i-am zis. dar clientului meu cine ii explica?

(va urma)

Un comentariu:

Anonim spunea...

bun venit. desi anticipam ca unele complete judeca si se pronunta ca cel din care face parte si jr, citind articolele sale am ramas perplex.dar si plin de speranta, pentru ca o persoana inteligenta mai poate fi recuperata.
judecatorii de recurs au o atitudine de "fac ce vor muschii mei", fiind ultima instanta. unde sa mai critici hotararile nelegale si netemeinice pe care le dau? am incercat eu, la csm, aratand punctual gravele neglijente, reaua/credinta, relatiile de afinitate despre care am aflat ulterior pronuntarii hotararii, etc. am primit un raspuns ce mi-au confirmat suspiciunile, dar nu de la inspectia judiciara, ci asa un comunicat fara valoare. ulterior, cineva mi-a spus ca e cazul sa nu mai insist in demersuri, mi s-a transmis ca nu mai sunt bine-vazut la aceea instanta, primesc ( mai bine zis clientii pe care ii reprezint) solutii ce reflecta mesajul transmis. mi s-a spus sa ma adresez cedo pentru ca nu am avut parte de un proces echitabil.