O amica vine la mine sa ma roage sa-i investesc cu formula executorie o hotarare civila. Iau hotararea, platesc taxa de timbru, iau timbrul judiciar, formulez cererea, o semnez, o stampilez si ... ma duc la judele de serviciu.
Aici, harababura si aglomeratie ca de obicei. Daca e sa dai crezare celor afisate pe pereti, in 3 zile de la depunerea cererii, poti sa te prezinti sa ridici hotararea investita. Eu insa nu sunt justitiabil, n-am venit pentru prima data in aceasta Judecatorie. Asa ca iau viza de la judele de serviciu si-i spun ca duc eu cererea in arhiva, la "fete". Ne cunoastem, asa ca nu zice nimic.
La "fete" merge treaba in felul urmator: alegi una - de exemplu aia care ti-a mai dat dosare la studiu, sau care ti-a mai cautat hotarari lasate la investit, sau care ti-a facut copii xerox din dosare fara sa te puna sa astepti ora special destinata, ma rog, genul asta de criterii - apoi o iei pe hol si-i spui ca te-ar interesa o "colaborare" contra cost. Tu iei ban de la client si ii dai si ei ca sa faca treaba pentru care este de fapt si de drept platita, fara sa mai stai la cozi si fara sa se implineasca termenul de pe perete. Credeti-ma, tine!
Cum un an de zile m-am incapatanat sa stau la cozi si sa fac scandal in arhiva, decat sa scot banul, si-am ajuns la concluzia ca numai eu sunt cel care sufera de fapt, m-am inclinat in fata sistemului de spaga, am gasit persoana, si-am inceput sa cotizez. e foarte simplu: intre cererea mea si hotararea de investit (de exemplu) bag frumos 5 sau 10 lei in functie de posibilitatile si interesele clientului. apoi nu mai stau la coada. vin a doua zi, o strig si primesc hotararea inapoi, stampilata asa cum trebuie.
Numai ca Romania e o tara membra UE unde se practica economia de piata. Iar piata este reglata de cerere si oferta. Or, p-aici pe la mine in oras sunt undeva la 700 avocati si doar 5 arhivare care lucreaza cu publicul. Ceea ce inseamna ca exista o maxima cerere si o minima oferta. Ceea ce inseamna ca mai nou fetele iau banul, dar nu-si mai respecta obligatia. Ceea ce duce din nou la nervi si incertitudine...
Cum va spuneam, vine amica. Fiind amica, am zis s-o rezolv repede. Am pus 10 lei intre cerere si hotarare, am strigat persoana potrivita si am rugat-o ca in 2 zile sa o am. "Nicio problema" a zis ea. Peste o saptamana inca ma ducea cu vorba....ca sa aflu ca exista o eroare materiala strecuarata in Sentinta pe care voiam s-o investesc. "Minunat!" am zis..."Lasa ca ma ocup eu" a zis ea. "Dar te mai costa". Si uite asa, peste 3 saptamani, amica mea primea acasa incheierea de indreptare a erorii materiale. O iau si pe aceeia.
Din nou taxa de timbru, timbru judiciar, cerere, spaga, etc. Din nou grefa, din nou un nume strigat, o cerere inmanata. Din nou 2 zile de asteptare. Peste 5 zile am primit investirea...incheierii! "Si sentinta, zic?". Habar nu avea de ea: Fa-i o copie xerox si fa alta cerere....
M-au apucat nervii. Am facut copie, alta cerere, alta taxa, tot tacamul, nu puteam sa dezamagesc amica-clienta, care deja se intreba ce fel de avocat sunt de nu pot sa-i scot o investire (a terminat si ea tot dreptul). De data asta am luat-o pe calea normala, a justitiabilului, gandindu-ma ca voi putea sa fac scandal la presedinte daca nu e gata in 3 zile. Asa ca am dus cererea la judele de serviciu si-am lasat-o acolo. Peste 3 zile m-am infiintat la grefa. Nu era gata. A trecut o saptamana. Nu era gata. Au mai trecut 3 zile, venea Pastele. Am fost indrumat spre doamna la care cotizam:"Ea se ocupa de astea". Asa ca am ajuns de unde am plecat. "Vino maine!" mi-a zis ea, numai ca maine n-au lucrat. Si nici pe 2 mai. Si a venit 5 mai. Si nu era pe motiv ca nu s-au facut comunicarile. "Sunteti nebuni??????Cum naiba puteti sa scorniti asa ceva? Adica mi-ati investit incheierea de indreptare a erorii materiale si-acum imi spuneti ca nu sunt facute comunicarile????" Si-a cerut scuze. "N-am vazut eu bine. Vino miercuri". Si a venit si 7. Am auzit iar cuvantul maine. "N-o gasesc, nu stiu unde e".
Azi, la marginea unei crize de nervi, m-a infiintat in arhiva si-am spus raspicat: "E inadmisibil ce se intampla, vreau hotararea aia". Mai era o colega care-si cauta 2 hotarari tot din aprilie depuse. Ne-au pus amandurora in fata un dosar de carton, gros, cu toate investirile. Doamne, ce-am vazut acolo. Pagini jerpelite, sentinte incomplete, cu timbre dezlipite, nebunia de pe lume. Dupa ce am luat la rand tot teancul ala, ne-am dat batuti. "Nu-s aici, i-am zis". "Atunci veniti luni!"... Maine e vineri, si e deja weekend.
Ma intreb, o fi weekend si la Parchet? Nu lucrez in penale, dar tare m-as duce p-acolo sa-mi fac un autodenunt pe dare de mita...
(va urma...)
joi, 1 mai 2008
Intalnirea mea cu avocatii
Am avut ca profesor in anul 2 de facultate un anume DT. Preda drepturile reale si obligatiile. Fusese judecator in materie civila si, spunea el, plecase in urma unor presiuni. Devenise avocat, unul de succes, si profesor universitar. Era plin de bani, un excelent teoretician, si un obisnuit al revistelor si editurilor de profil. Arata ca un soarece - inclusiv unul de biblioteca -, purta ochelari rotunzi - stil Rica Venturiano -, locuia in acelasi bloc cu maica-sa - asa umbla zvonul -, si a ajuns sa reprezinte tot ceea ce puteam uri mai mult.
Ca o paranteza va mai spun ca la facultatea de drept m-am dus in urma prea multelor filme si seriale americane cu avocati. Credeam ca totul se bazeaza pe inteligenta si retorica, pe abilitatea de a cauta si specula precedentul judiciar si ca nimic nu e mai placut decat sa-i prinzi pe baietii cei rai. Inainte de examen voiam sa ma fac procuror, dupa primul an, ma tenta ideea de avocatura, dupa cel de-al doilea - dupa intalnirea cu DT - nu-mi ramasese ca optiune decat consilierea juridica.
Cum am ajuns sa-l detest pe DT si lumea avocatilor? Avea DT niste vecini. Saraci, cum singur spunea. Si vecinii astia nu reuseau sa plateasca datoriile catre asociatie. Si din cauza asta toti aveau probleme cu apa. Asa ca ce si-a pus el in cap? Sa-i dea afara din bloc. Intr-un fel sau altul a reusit. Banuiesc ca asociatia prin intermediul lui i-a dat in judecata pentru datoriile respective si i-au executat silit. N-am sa uit insa satisfactia cu care ne-a spus la un curs, frecandu-si labutele, cat de fericit s-a simtit vazandu-i dormind la ghena...
Mi-am spus atunci: astia-s avocatii? Asta vreau sa devin? Un om fara scrupule si fara suflet? Ei bine, la 3 ani dupa terminarea facultatii, imi faceam intrarea in Barou, mai mult fortat de imprejurari, decat datorita unei chemari speciale. Nu m-am facut vinovat decat de un pacat - am incercat pe cat posibil sa-mi iau munca in serios in asa fel incat niciun client sa nu ma arate cu degetul dupa...
Insa reintalnirea cu avocatii a fost teribila... In primul rand pentru ca sunt cea mai mare adunatura (da, adunatura, nu adunare) de profitori! 90% din ei fac meseria asta doar pentru bani si dupa ce te-au agatat si te-au pus sa le achiti onorariul, devii imediat victima lor. Te vor infasura intr-o panza si te vor suge incet, de bani, precum paienjenii de viata.
Asta n-ar fi nimic daca nu te-ar insela dupa ce te-au jecmanit. Pentru ca de obicei mergi la un avocat dupa recomandari, dupa nume, dupa cunostinte. Si te-ai astepta sa fii linistit pt ca or sa faca treaba buna in locul tau. Doar sunt profesionisti, nu? In realitate, te injura cum ai inchis telefonul ca sa-i mai intrebi de dosarele lor, baga la loc dosarul in sertar sau in raft pana in preziua termenului sau nici macar atunci, imediat cum ai iesit din birou, actiunile le fac dupa modelele de doi lei pe care le gasesti in carti sau, mai rau, pe internet. Isi vorbesc de rau colegii, se ridica pe sine in slavi, isi plang de mila cand vine vorba de bani, gasesc zeci de pretexte ca sa nu se prezinte in dosarul tau, te lasa sa astepti cu orele prin sali, si chiar te vor convinge ca e spre binele tau.
Cand vei intreba despre bani, iti vor spune: "pentru inceput atata - nu spunem noi, asa ne cere Baroul" - si tu vei da, pentru ca ai nevoie de el, si el stie asta. Apoi termen de termen va adauga alti si alti bani onorariului initial. Va trage de dosar si de timp si de tine, pana vei ajunge sa te intrebi, "pentru ce l-am angajat p-asta?"
Si chiar asa, de ce l-ai angajat?
Pentru ca e competent? Ai avea o mare surpriza cat de putine (mai) stie, pentru ca tot 90% sunt habarnisti, sunt slab sau foarte slab pregatiti si absolut nepasatori...la urma urmelor e o meserie care se poate face si dupa ureche. Obligatia lui e de diligenta, nu de rezultat. Ce inseamna asta pentru un avocat? Ca tre sa ia banul si sa fie prezent, dar nu neaparat sa si castige!
Pentru ca are pile? Poate chiar are, dar asta nu inseamna ca le va folosi si-n dosarul tau. Care pentru tine e cel mai important din lume, dar pentru el e o alta uzucapiune, alta granituire, alta vatamare corporala. Cel mai comun si mai banal lucru din lume. Iar pentru genul asta de lucru, nu-ti pune nimeni pila!
Pentru ca stie cui sa dea? Toti stiu! Teoretic dai judecatorului sau membrilor completului de la ultima cale de atac. DAR, pentru ca e un mare DAR, nu ai si nu trebuie sa ai garantia ca plata se si efectueaza. De cele mai multe ori banii aia suplimenteaza onorariul avocatului respectiv, iar in caz de infrangere, vei auzi urmatoarea propozitie, pe care o vei crede fara nicio problema: "Alalalt a dat mai mult!"
Pentru ca are nume? Asta ar fi un argument. Daca are nume e vechi, e profesionist, stie meserie si il cunosc judecatorii. Dar atentie, cand alegi un avocat cu nume, asigura-te ca avi o cauza suficient de importanta si un onorariu gras pregatit, astfel incat sa nu negociezi doar cu el, ci sa te si reprezinte personal, nu prin trepadusii din jurul lui. Nu ca printre ei nu ar fi si cativa care stiu meserie, dar aminteste-ti, te-ai dus la un avocat cu renume!
Cam asta a fost intalnirea mea cu avocatii. Socanta, precum o intalnire de gradul 3 sau 4 cu o alta specie. O specie infecta, insensibila si profitoare. O mare adunatura de incompetenti pulhavi si lacomi, smecheri si barfitori pana la Dumnezeu, invidiosi si parsivi, total afoni la principiile dupa care legea lor - aia a avocatilor - spune ca ar trebui sa-si desfasoare meseria...
(va urma...chiar si pe subiectul asta...)
Ca o paranteza va mai spun ca la facultatea de drept m-am dus in urma prea multelor filme si seriale americane cu avocati. Credeam ca totul se bazeaza pe inteligenta si retorica, pe abilitatea de a cauta si specula precedentul judiciar si ca nimic nu e mai placut decat sa-i prinzi pe baietii cei rai. Inainte de examen voiam sa ma fac procuror, dupa primul an, ma tenta ideea de avocatura, dupa cel de-al doilea - dupa intalnirea cu DT - nu-mi ramasese ca optiune decat consilierea juridica.
Cum am ajuns sa-l detest pe DT si lumea avocatilor? Avea DT niste vecini. Saraci, cum singur spunea. Si vecinii astia nu reuseau sa plateasca datoriile catre asociatie. Si din cauza asta toti aveau probleme cu apa. Asa ca ce si-a pus el in cap? Sa-i dea afara din bloc. Intr-un fel sau altul a reusit. Banuiesc ca asociatia prin intermediul lui i-a dat in judecata pentru datoriile respective si i-au executat silit. N-am sa uit insa satisfactia cu care ne-a spus la un curs, frecandu-si labutele, cat de fericit s-a simtit vazandu-i dormind la ghena...
Mi-am spus atunci: astia-s avocatii? Asta vreau sa devin? Un om fara scrupule si fara suflet? Ei bine, la 3 ani dupa terminarea facultatii, imi faceam intrarea in Barou, mai mult fortat de imprejurari, decat datorita unei chemari speciale. Nu m-am facut vinovat decat de un pacat - am incercat pe cat posibil sa-mi iau munca in serios in asa fel incat niciun client sa nu ma arate cu degetul dupa...
Insa reintalnirea cu avocatii a fost teribila... In primul rand pentru ca sunt cea mai mare adunatura (da, adunatura, nu adunare) de profitori! 90% din ei fac meseria asta doar pentru bani si dupa ce te-au agatat si te-au pus sa le achiti onorariul, devii imediat victima lor. Te vor infasura intr-o panza si te vor suge incet, de bani, precum paienjenii de viata.
Asta n-ar fi nimic daca nu te-ar insela dupa ce te-au jecmanit. Pentru ca de obicei mergi la un avocat dupa recomandari, dupa nume, dupa cunostinte. Si te-ai astepta sa fii linistit pt ca or sa faca treaba buna in locul tau. Doar sunt profesionisti, nu? In realitate, te injura cum ai inchis telefonul ca sa-i mai intrebi de dosarele lor, baga la loc dosarul in sertar sau in raft pana in preziua termenului sau nici macar atunci, imediat cum ai iesit din birou, actiunile le fac dupa modelele de doi lei pe care le gasesti in carti sau, mai rau, pe internet. Isi vorbesc de rau colegii, se ridica pe sine in slavi, isi plang de mila cand vine vorba de bani, gasesc zeci de pretexte ca sa nu se prezinte in dosarul tau, te lasa sa astepti cu orele prin sali, si chiar te vor convinge ca e spre binele tau.
Cand vei intreba despre bani, iti vor spune: "pentru inceput atata - nu spunem noi, asa ne cere Baroul" - si tu vei da, pentru ca ai nevoie de el, si el stie asta. Apoi termen de termen va adauga alti si alti bani onorariului initial. Va trage de dosar si de timp si de tine, pana vei ajunge sa te intrebi, "pentru ce l-am angajat p-asta?"
Si chiar asa, de ce l-ai angajat?
Pentru ca e competent? Ai avea o mare surpriza cat de putine (mai) stie, pentru ca tot 90% sunt habarnisti, sunt slab sau foarte slab pregatiti si absolut nepasatori...la urma urmelor e o meserie care se poate face si dupa ureche. Obligatia lui e de diligenta, nu de rezultat. Ce inseamna asta pentru un avocat? Ca tre sa ia banul si sa fie prezent, dar nu neaparat sa si castige!
Pentru ca are pile? Poate chiar are, dar asta nu inseamna ca le va folosi si-n dosarul tau. Care pentru tine e cel mai important din lume, dar pentru el e o alta uzucapiune, alta granituire, alta vatamare corporala. Cel mai comun si mai banal lucru din lume. Iar pentru genul asta de lucru, nu-ti pune nimeni pila!
Pentru ca stie cui sa dea? Toti stiu! Teoretic dai judecatorului sau membrilor completului de la ultima cale de atac. DAR, pentru ca e un mare DAR, nu ai si nu trebuie sa ai garantia ca plata se si efectueaza. De cele mai multe ori banii aia suplimenteaza onorariul avocatului respectiv, iar in caz de infrangere, vei auzi urmatoarea propozitie, pe care o vei crede fara nicio problema: "Alalalt a dat mai mult!"
Pentru ca are nume? Asta ar fi un argument. Daca are nume e vechi, e profesionist, stie meserie si il cunosc judecatorii. Dar atentie, cand alegi un avocat cu nume, asigura-te ca avi o cauza suficient de importanta si un onorariu gras pregatit, astfel incat sa nu negociezi doar cu el, ci sa te si reprezinte personal, nu prin trepadusii din jurul lui. Nu ca printre ei nu ar fi si cativa care stiu meserie, dar aminteste-ti, te-ai dus la un avocat cu renume!
Cam asta a fost intalnirea mea cu avocatii. Socanta, precum o intalnire de gradul 3 sau 4 cu o alta specie. O specie infecta, insensibila si profitoare. O mare adunatura de incompetenti pulhavi si lacomi, smecheri si barfitori pana la Dumnezeu, invidiosi si parsivi, total afoni la principiile dupa care legea lor - aia a avocatilor - spune ca ar trebui sa-si desfasoare meseria...
(va urma...chiar si pe subiectul asta...)
sâmbătă, 26 aprilie 2008
COMUNICAT IMPORTANT PENTRU TARA!
Urmariti-ne:
in curand se va lansa
GHERILA VIRTUALA.
Mai sunt doar cateva zile!
in curand se va lansa
GHERILA VIRTUALA.
Mai sunt doar cateva zile!
joi, 24 aprilie 2008
Exceptia de incompetenta materiala
O sa-mi ziceti ca am facut o obsesie, dar parca deja baietii si fetele astea mi-o fac in mod special.
Cineva asteapta emiterea dispozitiei - titlu de despagubire de la Comisia Centrala. Sunt facute expertizele de vreme buna. Numai dispozitia nu vine. Persoana decide sa dea in judecata statul, prin Comisia Centrala, asa cum scrie la lege. Conform art 20 din Titlul VII al Legii 247/2005 competenta e Curtea de Apel, Sectia
de Contencios Administrativ.
Face actiunea (o obligatie de a face), o depune, trec 3 termene, se administreaza probele si in ziua judecatii, instanta pune in discutie din oficiu: exceptia necompetentei materiale. Motivarea? Art 19 din Titlul VII al Legii 247/2005 prevede ca judecata privitoare la dispozitiile Comisiei centrale se face conform Legii Contenciosului Administrativ. Spun: de acord, si le-am indeplinit: avem plangere prealabila, avem raspunsul...si mai avem si competenta speciala prevazuta de art 20 din acelasi Titlu VII. Instanta ramane in pronuntare. Evident, admite exceptia si declina competenta in favoarea ... Judecatoriei (sic!)
Or, Judecatoria - spun asta pentru profani - nu are nicio atributie in ceea ce priveste Contenciosul Administrativ! Doar Sectiile specializate ale Tribunalelor, ale Curtilor de Apel si ale Inaltei Curti.
Cum e posibil ca doi judecatori ai unei Curti de Apel, membrii ai unui complet specializat de contencios administrativ sa invoce prevederile Legii 554/2004 si sa trimita dosarul la judecatorie? Cum sa fii atat de nesimtit si/sau incompetent? Pentru ca personal, in astfel de cazuri in care judecatorii nu mai au nicio treaba cu justitia, imi vine sa le pun numele pe postere si sa le afisez prin oras, pentru ca justitiabilii ajunsi in fata lor sa poata spune si ei:
- Doamna presedinta, onorat complet, subsemnatul Cutare, reclamant/parat in cauza cu nr. invoc fata de dvs EXCEPTIA DE INCOMPETENTA (MATERIALA)! Sa-i judece altcineva, cineva care are chef, spre exemplu!
Cineva asteapta emiterea dispozitiei - titlu de despagubire de la Comisia Centrala. Sunt facute expertizele de vreme buna. Numai dispozitia nu vine. Persoana decide sa dea in judecata statul, prin Comisia Centrala, asa cum scrie la lege. Conform art 20 din Titlul VII al Legii 247/2005 competenta e Curtea de Apel, Sectia
de Contencios Administrativ.
Face actiunea (o obligatie de a face), o depune, trec 3 termene, se administreaza probele si in ziua judecatii, instanta pune in discutie din oficiu: exceptia necompetentei materiale. Motivarea? Art 19 din Titlul VII al Legii 247/2005 prevede ca judecata privitoare la dispozitiile Comisiei centrale se face conform Legii Contenciosului Administrativ. Spun: de acord, si le-am indeplinit: avem plangere prealabila, avem raspunsul...si mai avem si competenta speciala prevazuta de art 20 din acelasi Titlu VII. Instanta ramane in pronuntare. Evident, admite exceptia si declina competenta in favoarea ... Judecatoriei (sic!)
Or, Judecatoria - spun asta pentru profani - nu are nicio atributie in ceea ce priveste Contenciosul Administrativ! Doar Sectiile specializate ale Tribunalelor, ale Curtilor de Apel si ale Inaltei Curti.
Cum e posibil ca doi judecatori ai unei Curti de Apel, membrii ai unui complet specializat de contencios administrativ sa invoce prevederile Legii 554/2004 si sa trimita dosarul la judecatorie? Cum sa fii atat de nesimtit si/sau incompetent? Pentru ca personal, in astfel de cazuri in care judecatorii nu mai au nicio treaba cu justitia, imi vine sa le pun numele pe postere si sa le afisez prin oras, pentru ca justitiabilii ajunsi in fata lor sa poata spune si ei:
- Doamna presedinta, onorat complet, subsemnatul Cutare, reclamant/parat in cauza cu nr. invoc fata de dvs EXCEPTIA DE INCOMPETENTA (MATERIALA)! Sa-i judece altcineva, cineva care are chef, spre exemplu!
vineri, 18 aprilie 2008
Judecatorii si motivarea hotararilor
Conform dispozitiilor de proedura civila hotatarile judecatoresti trebuie motivate in termen de 30 de zile de la pronuntare. Stiti ce-i lpseste insa acestei prevederi? Sanctiunea!
Astfel:
Tribunalului Bucuresti, Sectiei a IV-a civile i-a luat 9 luni pentru motivarea si comunicarea hotararii. Din octombrie 2006, pana in iulie 2007. Am inteles ca nu sunt singurul.
Judecatoria Ploiesti mi s-a pronuntat intr-un dosar in mai 2007. Hotararea nu este redactata nici la momentul de fata. Daca Tribunalul Bucuresti, dupa 3 cereri de redactare de urgenta a procedat la motivarea hotararii, alte 3 cereri de redactare de urgenta adresate Judecatoriei Ploiesti, au ramas fara niciun rezultat. Am inteles ca nici aici nu-s singurul.
Tribunalul Ialomita, s-a pronuntat in mai 2007. Hotararea s-a redactat in ianuarie 2008. Si lista poate sa continue, o completati dvs dupa propria experienta.
Eu am redat doar 3 cazuri personale, care mi s-au parut exagerate.
Astfel:
Tribunalului Bucuresti, Sectiei a IV-a civile i-a luat 9 luni pentru motivarea si comunicarea hotararii. Din octombrie 2006, pana in iulie 2007. Am inteles ca nu sunt singurul.
Judecatoria Ploiesti mi s-a pronuntat intr-un dosar in mai 2007. Hotararea nu este redactata nici la momentul de fata. Daca Tribunalul Bucuresti, dupa 3 cereri de redactare de urgenta a procedat la motivarea hotararii, alte 3 cereri de redactare de urgenta adresate Judecatoriei Ploiesti, au ramas fara niciun rezultat. Am inteles ca nici aici nu-s singurul.
Tribunalul Ialomita, s-a pronuntat in mai 2007. Hotararea s-a redactat in ianuarie 2008. Si lista poate sa continue, o completati dvs dupa propria experienta.
Eu am redat doar 3 cazuri personale, care mi s-au parut exagerate.
Judecatorii si CEDO (partea 1)
CEDO. Acest cuvant mirific datator de frisoane. Ah, nu va inchiputi ca vreun judecator nu doarme noptile pentru a se pune la curent. Doamne fereste! Se fac informari prin sedinte, se mai da un comunicat, mai motiveaza avocatii, si uite asa, dupa ureche, cum necum, se aplica CEDO si pe la noi. (Frisoane da CEDO si celor care tind sa devina judecatori. Daca luati listele celor care concureaza direct pentru posturile in magistratura, o sa vedeti ca majoritatea notelor de 2 si de 3 sunt in dreptul examenului din practica CEDO! Si nu trebuie sa mire pe nimeni)
Hilar si tragic totodata este faptul ca nici macar ceea ce se aplica din CEDO nu se aplica cum trebuie.
De exemplu, art 6 alin1 din CEDO: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege [...]. " Ce s-a inteles din asta? Printre altele ca procesele nu mai pot sa dureze la infinit. Ca vine CSM-ul in control si se lasa cu sanctiuni. Astfel juzii staruie in judecarea rapida a cauzelor. Cand se apropie anul, deja se intra in vrie. Orice cerere de suplimentare de probe, orice cerere suplimentara cauzatoare de amanare sau mai stiu eu ce,
ii face sa-si iasa din sarite.
Am ajuns insa pana acolo incat mi s-a respins refacerea unei expertize in care nu se raspunsese la nicio obiectiune incuviintata de instanta. Mai mult, desi instanta dispusese ca experta sa se deplaseze la fata locului cu convocarea partilor, aceasta a efectuat expertiza acasica, fara nicio convocare, dupa 3 termene de la formularea si incuviintarea obiectiunilor! Mai precis, a depus-o abia cand i s-a pus in vedere ca va fi amendata. Cu toate acestea, instanta mi-a spus ca nu se mai impune refacerea expertizei pentru ca dosarul ...dureaza de prea mult timp! Mi-a stat mintea in loc.
In alt dosar, in care intrasem in locul unui alt avocat care-l facuse varza, am cerut suplimentarea probatoriului in sensul abilitarii noastre prin incheierea de sedinta pentru a obtine o serie de inscrisuri. Luata pe neasteptate, instanta mi-a incuviintat cererea, dupa care a inceput sa se lamenteze ca dosarul va dura prea mult, pentru ca cei de la arhivele nationale raspund greu! Mi-am permis sa-i amintesc ca interesul major consta in solutionarea temeinica si legala a cauzei si nu atat intr-o procedura rapida si sumara. Replica instantei fost: lasa ca stiu eu ca 6 luni nu vom vedea actele alea, dosarul e acum la mana dvs. iar noua iar o sa ne faca CSM-ul scandal. Noroc ca partea mea avea pile la Arhive si am obtinut inscrisurile in cateva zile, astfel ca "onorata" a scapat de prezumtiva sanctiune...
Oricum, e foarte simpatic cu CEDO. Am formulat la un moment dat o actiune in pretentii cu privire la un imobil expropriat si pentru care nu se platisera despagubiri invocand mai multe spete de la CEDO, printre care si Yagtzilar vs Grecia, unde Curtea Europeana statuase ca actiunile care au ca obiect plata despagubirilor rezultate din exproprieri nu pot fi considerate prescrise. Judecatoarea a ramas masca. Mi-a spus chiar in sedinta de judecata ca ea n-a vazut asa ceva in viata ei. Mai mult, termen de termen a intrebat partea adversa daca si-a formulat un punct de vedere scris cu privire la actiunea mea. Dupa fiecare raspuns negativ al juristei, i se putea citi dezamagirea pe chip...
Dupa actiunea aceasta insa, am mai introdus cateva avand ca obiect pretentii folosindu-ma de speta Raicu vs Romania. Au nimerit la aceeasi judecatoare. Mi-a cerut sentinta. La termenul urmator i-am depus-o. A rasfoit-o ingandurata si a zis:
(GHICITI CE-A ZIS?)
- "Instanta invoca din oficiu exceptia de necompetenta materiala..."
Hilar si tragic totodata este faptul ca nici macar ceea ce se aplica din CEDO nu se aplica cum trebuie.
De exemplu, art 6 alin1 din CEDO: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege [...]. " Ce s-a inteles din asta? Printre altele ca procesele nu mai pot sa dureze la infinit. Ca vine CSM-ul in control si se lasa cu sanctiuni. Astfel juzii staruie in judecarea rapida a cauzelor. Cand se apropie anul, deja se intra in vrie. Orice cerere de suplimentare de probe, orice cerere suplimentara cauzatoare de amanare sau mai stiu eu ce,
ii face sa-si iasa din sarite.
Am ajuns insa pana acolo incat mi s-a respins refacerea unei expertize in care nu se raspunsese la nicio obiectiune incuviintata de instanta. Mai mult, desi instanta dispusese ca experta sa se deplaseze la fata locului cu convocarea partilor, aceasta a efectuat expertiza acasica, fara nicio convocare, dupa 3 termene de la formularea si incuviintarea obiectiunilor! Mai precis, a depus-o abia cand i s-a pus in vedere ca va fi amendata. Cu toate acestea, instanta mi-a spus ca nu se mai impune refacerea expertizei pentru ca dosarul ...dureaza de prea mult timp! Mi-a stat mintea in loc.
In alt dosar, in care intrasem in locul unui alt avocat care-l facuse varza, am cerut suplimentarea probatoriului in sensul abilitarii noastre prin incheierea de sedinta pentru a obtine o serie de inscrisuri. Luata pe neasteptate, instanta mi-a incuviintat cererea, dupa care a inceput sa se lamenteze ca dosarul va dura prea mult, pentru ca cei de la arhivele nationale raspund greu! Mi-am permis sa-i amintesc ca interesul major consta in solutionarea temeinica si legala a cauzei si nu atat intr-o procedura rapida si sumara. Replica instantei fost: lasa ca stiu eu ca 6 luni nu vom vedea actele alea, dosarul e acum la mana dvs. iar noua iar o sa ne faca CSM-ul scandal. Noroc ca partea mea avea pile la Arhive si am obtinut inscrisurile in cateva zile, astfel ca "onorata" a scapat de prezumtiva sanctiune...
Oricum, e foarte simpatic cu CEDO. Am formulat la un moment dat o actiune in pretentii cu privire la un imobil expropriat si pentru care nu se platisera despagubiri invocand mai multe spete de la CEDO, printre care si Yagtzilar vs Grecia, unde Curtea Europeana statuase ca actiunile care au ca obiect plata despagubirilor rezultate din exproprieri nu pot fi considerate prescrise. Judecatoarea a ramas masca. Mi-a spus chiar in sedinta de judecata ca ea n-a vazut asa ceva in viata ei. Mai mult, termen de termen a intrebat partea adversa daca si-a formulat un punct de vedere scris cu privire la actiunea mea. Dupa fiecare raspuns negativ al juristei, i se putea citi dezamagirea pe chip...
Dupa actiunea aceasta insa, am mai introdus cateva avand ca obiect pretentii folosindu-ma de speta Raicu vs Romania. Au nimerit la aceeasi judecatoare. Mi-a cerut sentinta. La termenul urmator i-am depus-o. A rasfoit-o ingandurata si a zis:
(GHICITI CE-A ZIS?)
- "Instanta invoca din oficiu exceptia de necompetenta materiala..."
joi, 17 aprilie 2008
Raspuns la doua cereri
1. Mi s-au solicitat nume. Le voi da! Insa va mai cer putintica rabdare. Trebuie sa intelegeti ca asa avocat cum sunt risc destul de multe. Si nu atat legat de persoana mea, cat mai ales legat de soarta clientilor mei. Dar, cu toate aceste riscuri, vor fi si nume si locatii, pentru ca e prea de tot cu unii din facatorii nostrii de justitie.
2. Mi s-a solicitat si o adresa pentru mailuri private. O postez aici:
avocatinromania@yahoo.com
Va astept cu interes mailurile.
2. Mi s-a solicitat si o adresa pentru mailuri private. O postez aici:
avocatinromania@yahoo.com
Va astept cu interes mailurile.
miercuri, 16 aprilie 2008
Fotbal cu dosarele justitiabililor
Da, fotbal. Si se joaca pe contre.
Esti judecator? Nu stii ce pronuntare sa dai? Vrei pur si simplu sa mai golesti lista de sedinta? Sa tragi de timp? Sa-ti bati joc de oamenii care vin in fata ta cautandu-si dreptatea? Foarte simplu: invoci din oficiu o exceptie de necompetenta, ramai in pronuntare pe ea, o admiti si-ai scapat. Fraierii fac recursuri, sau se face vreun conflict negativ de competenta, merge dosarul la instanta superioara, si uite asa s-au mai dus cateva luni. Daca ai bafta la intoarcere, cu repartizarea aleatorie, nu mai pica tot la tine. Avocatii n-or sa se supere prea tare pentru ca fac rost de un onorariu nou. Toata lumea e multumita, mai putin justitiabilii. Dar cui ii pasa de astia? Daca in loc sa stea acasa, vin sa umple salile de judecata asa le trebuie! Sa se invete minte!
Asta ar fi reteta. Probleme nu-s atunci cand exceptia e chiar intemeiata si ai evitat asa vreo desfiintare sau vreo casare, ci atunci cand baietii te trimit la plimbare cand ti-e lumea mai draga. De ce? Pentru ca n-ai ce sa le faci! E adevarat, pe unde-mi desfasor eu activitatea am dat si de 2 judecatori care si-au respins propriile exceptii de necompetenta. M-au convins cu asta ca nu erau lamuriti, dar erau interesati de speta. Restul insa, daca au invocat-o, poti sa stai si-n cap, ca e deja admisa!
Unele dintre ele, frizeaza ridicolul si penibilul! Un specimen de la o Judecatorie dupa ce s-a scarpinat in cap vreo 4 termene incercand sa isi dea seama ce sa faca intr-o anulare a unei hotarari emise in baza Legii 112/1995, a sfarsit prin a invoca din oficiu si a admite o exceptie de necompetenta materiala. In opinia lui de jude bine pregatit cauza era de competenta...Sectiei de Contencios a Tribunalului! Te doare mintea, nu alta! Pana si arhivara de la Tribunal a rama muta cand a vazut obiectul dosarului! Una peste alta insa, desteptului cu pricina ( la un moment dat ii voi da si numele!) ia luat vreo 6 luni sa-si motiveze hotararea, a mai durat o luna sa ajunga la Tribunal, acolo am invocat noi necompetenta, a mai durat si-aici vreo 3 luni motivarea, astfel ca dupa un an si mai bine, dosarul abia a ajuns la Curtea de Apel pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.
Dar asta nu e nimic. Mi-au venit niste clienti pentru a le redacta o cerere catre CEDO care au trait ceva si mai fain. S-au judecat vreo 10 ani cu fostul proprietar al unui imobil cumparat de ei in baza aceleiasi Legi 112/1995. Din astia 10 ani, ultimii 3 i-au petrecut intre Curtea de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie, deoarece judecatorii isi tot pasau competenta. Aia materiala, ca de restul, nu mai poate fi vorba. Ce se intamplase? Dupa o casare cu trimitere, dosarul ajunge la Curtea de Apel. Aici este solutionat apelul in favoarea clientilor mei, astfel ca reclamantii formuleaza recurs. Recursul este inregistrat la ICCJ in 2005. In acelasi an 2005, se modifica Codul de procedura civila. Astfel, dupa vreo 6 termene in care sincer nu stiu ce s-a intamplat, ICCJ isi declina competenta in favoarea aceleiasi Curti de Apel. Dosarul pleaca inapoi si este inregistrat la CAp-ul respctiv. Care la randul ei, isi declina competenta in favoarea ICCJ. Suntem deja in 2006. Dosarul pleaca iar, cu clientii mei dupa el. La ICCJ se judeca conflictul de competenta. Evident, cei de la ICCJ nu si-au dat singuri suturi in fund. Au decis ca CAp tre sa judece. Dosarul a plecat iar. A venit si primavara lui 2007. Abia in octombrie 2007 s-a judecat si recursul. Solutia nu mai conteaza.
Durata insa da: 3 ani pentru "identificarea" instantei competente e un argument foarte solid pentru dovedirea incalcarii art 6 din CEDO!
Dar ce le pasa lor?Dupa CEDO, statul plateste. De la buget. Adica din taxele si impozitele noastre. Acelasi loc din care isi iau si juzii lefele alea groase de "fotbalisti" cu dosare!
(va urma)
Esti judecator? Nu stii ce pronuntare sa dai? Vrei pur si simplu sa mai golesti lista de sedinta? Sa tragi de timp? Sa-ti bati joc de oamenii care vin in fata ta cautandu-si dreptatea? Foarte simplu: invoci din oficiu o exceptie de necompetenta, ramai in pronuntare pe ea, o admiti si-ai scapat. Fraierii fac recursuri, sau se face vreun conflict negativ de competenta, merge dosarul la instanta superioara, si uite asa s-au mai dus cateva luni. Daca ai bafta la intoarcere, cu repartizarea aleatorie, nu mai pica tot la tine. Avocatii n-or sa se supere prea tare pentru ca fac rost de un onorariu nou. Toata lumea e multumita, mai putin justitiabilii. Dar cui ii pasa de astia? Daca in loc sa stea acasa, vin sa umple salile de judecata asa le trebuie! Sa se invete minte!
Asta ar fi reteta. Probleme nu-s atunci cand exceptia e chiar intemeiata si ai evitat asa vreo desfiintare sau vreo casare, ci atunci cand baietii te trimit la plimbare cand ti-e lumea mai draga. De ce? Pentru ca n-ai ce sa le faci! E adevarat, pe unde-mi desfasor eu activitatea am dat si de 2 judecatori care si-au respins propriile exceptii de necompetenta. M-au convins cu asta ca nu erau lamuriti, dar erau interesati de speta. Restul insa, daca au invocat-o, poti sa stai si-n cap, ca e deja admisa!
Unele dintre ele, frizeaza ridicolul si penibilul! Un specimen de la o Judecatorie dupa ce s-a scarpinat in cap vreo 4 termene incercand sa isi dea seama ce sa faca intr-o anulare a unei hotarari emise in baza Legii 112/1995, a sfarsit prin a invoca din oficiu si a admite o exceptie de necompetenta materiala. In opinia lui de jude bine pregatit cauza era de competenta...Sectiei de Contencios a Tribunalului! Te doare mintea, nu alta! Pana si arhivara de la Tribunal a rama muta cand a vazut obiectul dosarului! Una peste alta insa, desteptului cu pricina ( la un moment dat ii voi da si numele!) ia luat vreo 6 luni sa-si motiveze hotararea, a mai durat o luna sa ajunga la Tribunal, acolo am invocat noi necompetenta, a mai durat si-aici vreo 3 luni motivarea, astfel ca dupa un an si mai bine, dosarul abia a ajuns la Curtea de Apel pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.
Dar asta nu e nimic. Mi-au venit niste clienti pentru a le redacta o cerere catre CEDO care au trait ceva si mai fain. S-au judecat vreo 10 ani cu fostul proprietar al unui imobil cumparat de ei in baza aceleiasi Legi 112/1995. Din astia 10 ani, ultimii 3 i-au petrecut intre Curtea de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie, deoarece judecatorii isi tot pasau competenta. Aia materiala, ca de restul, nu mai poate fi vorba. Ce se intamplase? Dupa o casare cu trimitere, dosarul ajunge la Curtea de Apel. Aici este solutionat apelul in favoarea clientilor mei, astfel ca reclamantii formuleaza recurs. Recursul este inregistrat la ICCJ in 2005. In acelasi an 2005, se modifica Codul de procedura civila. Astfel, dupa vreo 6 termene in care sincer nu stiu ce s-a intamplat, ICCJ isi declina competenta in favoarea aceleiasi Curti de Apel. Dosarul pleaca inapoi si este inregistrat la CAp-ul respctiv. Care la randul ei, isi declina competenta in favoarea ICCJ. Suntem deja in 2006. Dosarul pleaca iar, cu clientii mei dupa el. La ICCJ se judeca conflictul de competenta. Evident, cei de la ICCJ nu si-au dat singuri suturi in fund. Au decis ca CAp tre sa judece. Dosarul a plecat iar. A venit si primavara lui 2007. Abia in octombrie 2007 s-a judecat si recursul. Solutia nu mai conteaza.
Durata insa da: 3 ani pentru "identificarea" instantei competente e un argument foarte solid pentru dovedirea incalcarii art 6 din CEDO!
Dar ce le pasa lor?Dupa CEDO, statul plateste. De la buget. Adica din taxele si impozitele noastre. Acelasi loc din care isi iau si juzii lefele alea groase de "fotbalisti" cu dosare!
(va urma)
luni, 14 aprilie 2008
Introducere
Conform dispozitiilor legale, judecatorii sunt inamovabili si independenti. Asta inseamna ca nu pot fi trasi la raspundere pentru hotararile pe care le dau si nu dau depind de niciun alt organ al statului. In teorie e foarte corect, judecatorii au nevoie de aceste atribute pentru a infaptui actul de justitie fara sa se teama de consecinte. Din nefericire, insa, ei se folosesc de aceste privilegii ale meseriei, pentru a face tot ce-i taie capul, pentru a-si rotunji conturile si cercul de prieteni, fara sa se teama de consecinte.
Parsivenia acestor personaje e atat de mare incat au invatat pana unde sa mearga spunandu-ti in fata ce si cum, fara a putea fi acuzati de ante-pronuntare - ceea ce ar conduce la o recuzare - sau de alte minunatii.
In fata unui complet de recurs, in timp ce faceam critica pentru nelegalitate a unei Decizii a Tribunalului, presedinta completului m-a intrerupt si m-a intrebat: Dumneavoastra ce-ati face daca ati fi in locul meu si v-ati auzi criticand in felul asta Tribunalul? Intrebarea era retorica, asa ca mi-am continuat pledoaria, stiind insa din acel moment care va fi pronuntarea. Corb la corb, nu-si scoate ochii.
Da asta nu e tot, pentru ca plecasem de la inamovabilitate si independenta, sa spunem si faptul ca o mare parte din judecatori, aflati sub influenta filmelor americane, confunda sala de judecata cu propria lor tarla. La Judecatoria Sectorului 5 din Bucuresti, este un complet unde se aplica niste reguli personale ale judecatorului, in completarea celor din procedura civila, pe care probabil, domnul magistrat le-a gasit cam lacunare pentru gustul dumnealui. Nu-i vorba, pe banca avocatilor se gasesc in scris regulile respective, asa ca ai timp sa te documentezi pana cand instanta isi face grandioasa aparitie. Inainte de a nota vreo lista sau de a face vreun pas in judecarea pricinilor, judecatorul cu pricina, va avertiza din nou sala cu privire la regulile sale si sanctiunile pe care le va lua in caz de nerespectare a acestora...
Si nu e singurul. Pe vremuri, Presedinte de Tribunal, acum doar judecator de Curte, exista o cucoana care folosea mereu aceasta sintagma: in sala MEA de tribunal nu se face asta, sau asta, sau astalalta. la Curte nu-si mai permite decat sa tipe, cum ii era obiceiul, sala fiind acum A LOR si nu A EI! Macar atat!
Multi purtatori de roba si bavetica mov confunda sala cu birtul sau cu stadionul. Era un specimen la un tribunal pe care-l vizitam foarte des, vesnic beat, si vesnic fericit. Colegul de complet ii sufla in litigiile de munca ce trebuie sa spuna, ce probe sa dispuna, sau ce pronuntare sa dea. In civile, unde era singur, sedinta dura de trei ori mai mult si era circul total. Un coleg de breasla, mai in varsta, mi-a povestit la un moment dat cum l-a abordat si i-a oferit o spaguta ca sa-i dea o pronuntare cum trebuie intr-o contestatie pe legea 10. Omul a fost de acord si a cerut numele contestatorului. Avocatul a insistat ca judele sa-si noteze dosarul, insa pana la urma s-a multumit sa-i spuna doar numele partii. Un anume Ionescu. Judele a luat banu', s-a dus in birou si s-a pronuntat. A doua zi, aocatul meu s-a dus sa verifice rezultatul investitiei si l-a luat cu lesin. Judele ii respinsese contestatia. L-a asteptat pe hol si i-a cerut explicatii. Judele, i-a zis: Bey, esti nebun? I-am admis. Ionescu, nu? Da, Ionescu, doar ca pe lista erau doi, iar printre aburii de alcool, judecatorul il nimerise pe celalalt!
Legende, nu? Asa o sa-mi spuneti. Nu poate fi adevarat. Nici eu n-as crede daca n-as fi trait, vazut si auzit cu ochii si urechile mele...
In incheierea acestei "introduceri" sa va mai spun una. Ma judec la un complet de recursuri in care aveam maxima incredere cu un avocat span, de prin provincie. Slab, foarte slab, dar cu glumite-n program. Instanta ramane-n pronuntare. A doua zi, constat ca s-a amanat pronuntarea. Nedumerit ies la o tigara si sunt acostat de un alt coleg de breasla care ma intreaba: Ce pronuntare ti-au dat? Ca am una la fel la ei si sunt curios de solutie. Zic: s-a amanat o saptamana pronuntarea. Ai aranjat ceva? zice el. Nu, zic eu. Cum sa fac asa ceva? Atunci a aranjat alalalt, zice el. Alalalt? Esti nebun? Distrusul ala? Distrusul ala, zice colegul meu, a fost coleg si prieten bun cu presedinta de complet atunci cand aceasta era avocata in acelasi orasel de provincie! evident am pierdut. evident, colegul meu de breasla, care nu se judeca cu prieteni de-ai judecatoarelor, a castigat. Pentru ca avea dreptate. evident, fiind recurs nu mai aveam nimic de facut. La cateva zile dupa, m-am intalnit cu presedinta de complet pe strada. Cum o cunosteam, am rugat-o sa-mi explice si mie cum se face ca acelasi complet, da in spete similare doua solutii diferite. La care ea mi-a raspuns: domne, intelege si tu. Ala mi-era prieten. M-a ajutat pe vremuri. Nu puteam sa-l refuz. Intelege si tu.
eu inteleg, i-am zis. dar clientului meu cine ii explica?
(va urma)
Parsivenia acestor personaje e atat de mare incat au invatat pana unde sa mearga spunandu-ti in fata ce si cum, fara a putea fi acuzati de ante-pronuntare - ceea ce ar conduce la o recuzare - sau de alte minunatii.
In fata unui complet de recurs, in timp ce faceam critica pentru nelegalitate a unei Decizii a Tribunalului, presedinta completului m-a intrerupt si m-a intrebat: Dumneavoastra ce-ati face daca ati fi in locul meu si v-ati auzi criticand in felul asta Tribunalul? Intrebarea era retorica, asa ca mi-am continuat pledoaria, stiind insa din acel moment care va fi pronuntarea. Corb la corb, nu-si scoate ochii.
Da asta nu e tot, pentru ca plecasem de la inamovabilitate si independenta, sa spunem si faptul ca o mare parte din judecatori, aflati sub influenta filmelor americane, confunda sala de judecata cu propria lor tarla. La Judecatoria Sectorului 5 din Bucuresti, este un complet unde se aplica niste reguli personale ale judecatorului, in completarea celor din procedura civila, pe care probabil, domnul magistrat le-a gasit cam lacunare pentru gustul dumnealui. Nu-i vorba, pe banca avocatilor se gasesc in scris regulile respective, asa ca ai timp sa te documentezi pana cand instanta isi face grandioasa aparitie. Inainte de a nota vreo lista sau de a face vreun pas in judecarea pricinilor, judecatorul cu pricina, va avertiza din nou sala cu privire la regulile sale si sanctiunile pe care le va lua in caz de nerespectare a acestora...
Si nu e singurul. Pe vremuri, Presedinte de Tribunal, acum doar judecator de Curte, exista o cucoana care folosea mereu aceasta sintagma: in sala MEA de tribunal nu se face asta, sau asta, sau astalalta. la Curte nu-si mai permite decat sa tipe, cum ii era obiceiul, sala fiind acum A LOR si nu A EI! Macar atat!
Multi purtatori de roba si bavetica mov confunda sala cu birtul sau cu stadionul. Era un specimen la un tribunal pe care-l vizitam foarte des, vesnic beat, si vesnic fericit. Colegul de complet ii sufla in litigiile de munca ce trebuie sa spuna, ce probe sa dispuna, sau ce pronuntare sa dea. In civile, unde era singur, sedinta dura de trei ori mai mult si era circul total. Un coleg de breasla, mai in varsta, mi-a povestit la un moment dat cum l-a abordat si i-a oferit o spaguta ca sa-i dea o pronuntare cum trebuie intr-o contestatie pe legea 10. Omul a fost de acord si a cerut numele contestatorului. Avocatul a insistat ca judele sa-si noteze dosarul, insa pana la urma s-a multumit sa-i spuna doar numele partii. Un anume Ionescu. Judele a luat banu', s-a dus in birou si s-a pronuntat. A doua zi, aocatul meu s-a dus sa verifice rezultatul investitiei si l-a luat cu lesin. Judele ii respinsese contestatia. L-a asteptat pe hol si i-a cerut explicatii. Judele, i-a zis: Bey, esti nebun? I-am admis. Ionescu, nu? Da, Ionescu, doar ca pe lista erau doi, iar printre aburii de alcool, judecatorul il nimerise pe celalalt!
Legende, nu? Asa o sa-mi spuneti. Nu poate fi adevarat. Nici eu n-as crede daca n-as fi trait, vazut si auzit cu ochii si urechile mele...
In incheierea acestei "introduceri" sa va mai spun una. Ma judec la un complet de recursuri in care aveam maxima incredere cu un avocat span, de prin provincie. Slab, foarte slab, dar cu glumite-n program. Instanta ramane-n pronuntare. A doua zi, constat ca s-a amanat pronuntarea. Nedumerit ies la o tigara si sunt acostat de un alt coleg de breasla care ma intreaba: Ce pronuntare ti-au dat? Ca am una la fel la ei si sunt curios de solutie. Zic: s-a amanat o saptamana pronuntarea. Ai aranjat ceva? zice el. Nu, zic eu. Cum sa fac asa ceva? Atunci a aranjat alalalt, zice el. Alalalt? Esti nebun? Distrusul ala? Distrusul ala, zice colegul meu, a fost coleg si prieten bun cu presedinta de complet atunci cand aceasta era avocata in acelasi orasel de provincie! evident am pierdut. evident, colegul meu de breasla, care nu se judeca cu prieteni de-ai judecatoarelor, a castigat. Pentru ca avea dreptate. evident, fiind recurs nu mai aveam nimic de facut. La cateva zile dupa, m-am intalnit cu presedinta de complet pe strada. Cum o cunosteam, am rugat-o sa-mi explice si mie cum se face ca acelasi complet, da in spete similare doua solutii diferite. La care ea mi-a raspuns: domne, intelege si tu. Ala mi-era prieten. M-a ajutat pe vremuri. Nu puteam sa-l refuz. Intelege si tu.
eu inteleg, i-am zis. dar clientului meu cine ii explica?
(va urma)
PAI (prima insemnare, de bun venit)
pai, avem un jude in romanica, un jude de serviciu si numai stiu eu ce.
pai, avem mai multe notite despre justitia in romania de dincolo de "bara", poate ar fi bine sa avem si o opinie de dincoace de ea.
pai, asta e blogul unde, cu cinism, sau nu, o sa incercam sa nu mai radem cu facatorii de justitie (judecatori, procurori, avocati, juristi), ci de ei, pentru ca merita!
pai, sa-i dam drumul!
pai, avem mai multe notite despre justitia in romania de dincolo de "bara", poate ar fi bine sa avem si o opinie de dincoace de ea.
pai, asta e blogul unde, cu cinism, sau nu, o sa incercam sa nu mai radem cu facatorii de justitie (judecatori, procurori, avocati, juristi), ci de ei, pentru ca merita!
pai, sa-i dam drumul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)